05/09/2026
Era sâmbătă dimineața, prin Orăștia anilor ’90...
Orașul încă nu se trezise de tot, dar la Brutăria Mercurean era deja agitație. Oamenii veneau cu plasele în mână, unii cu bicicleta, alții pe jos, și aproape fiecare avea aceeași grijă:
— „Să nu rămânem fără pâine până luni!”
Mama îl trimitea pe tata, tata mă trimitea pe mine… și uite-așa ajungeam eu, copil, să stau la coadă pentru pâinea de sâmbătă.
Țin minte mirosul.
Pâine caldă, coaptă bine, cu coaja aceea care trosnea ușor când o strângeai în palmă.
Și mai țin minte ceva. Drumul spre casă.
Pentru că pâinea ajungea rar întreagă.
Rupeam câte un colț „doar ca să vedem dacă e bună”. Apoi încă unul. Și până ajungeam acasă, trebuia să explicăm de ce pâinea era deja puțin mai mică decât fusese la brutărie.
Au trecut anii.
S-au schimbat magazinele, străzile, mașinile, telefoanele și felul în care facem cumpărături.
Dar sunt lucruri care n-au avut nevoie să se schimbe.
Pentru că și astăzi, în Orăștie și nu numai aici, oamenii intră în magazinele Brutăriei Mercurean pentru pâinea aceea pe care poate au cumpărat-o cândva împreună cu părinții lor.
Aceeași grijă de sâmbătă. Aceeași pâine bună.
Doar că acum… poate nu mai trebuie să-i explici mamei de ce ai mâncat colțul. ❤️
