21/07/2026
Din grădină adunate, azi, la apus.☀️
De când mă știu, am fost mai atrasă de lumina apusului, decât de cea a răsăritului. Acum că mă gândesc la asta, înțeleg și de ce.
De exemplu, când aveam mult de învățat sau de citit, urcam scara și învățam în gura podului. Mă prindea lumina apusului acolo sus și priveam peste grădini, până departe, atâta cât puteam cuprinde cu ochii. Acea lumină caldă îmi aducea liniște și speranță. Simțeam că voi reuși la examene, chiar dacă, pe moment, părea o misiune grea.🙂
Sau când eram cu niste prieteni într-o tură foto în satul Holbav, atâtea fotografii am făcut, urmărind lumina perfectă, încât ne-am abătut mult de la potecă și ne-am rătăcit, pentru că ne-a prins noaptea. mai ții minte? Ne-a scos la drum un localnic. Mergea înaintea noastră pe potecă, fără lanternă, fără nimic. Știa drumul cu ochii-'nchiși!
Pentru mine, apusul are in continuare același efect: îmi aduce liniște, speranță, idei noi.
✴️ La voi cm e? Ce vă atrage mai tare? Răsăritul sau apusul?